- Autoritatea de concurență din Marea Britanie acuză Google de tactici anticoncurențiale pe piața de publicitate
- Progrese semnificative în înțelegerea depresiei
- Salvarea pădurilor presupune mai mult decât a planta copaci
- Sérgio Mendes, legenda braziliană a bossa nova, a murit la vârsta de 83 de ani
- Cel mai rapid supercomputer din lume își depășește limitele
Hoţul de mărgăritare – în avanpremieră la Teatrul “Stela Popescu”
O nouă formulă de a se apropia de publicul tânăr vine din partea Teatrului „Stela Popescu” prin spectacolul Hoţul de mărgăritare, prezentat în regia Amaliei Ciolan, scenografia Mihaelei Popescu şi coregrafia Ioanei Macarie.
Textul piesei Hoţul de mărgăritare, scris în anii 50 de mitropolitul Bartolomeu Anania, este centrat pe parabola Fiului Risipitor, una dintre cele mai cunoscute pilde evanghelice. Piesa prezintă în faţa spectatorilor două dintre dimensiunile fundamentale ale creştinismului, generozitatea şi dragostea de Dumnezeu şi invită la meditaţie şi reflecţie. Textul este plin de figuri de stil şi de imagini de o frumuseţe stilistică, dar şi teologică deosebită, dezvăluind spectatorului deopotrivă pe scriitorul Valeriu Anania şi pe călugărul Bartolomeu Anania. În această confruntare, sau mai bine zis în discuţia cu sinele a scriitorului cu călugărul, pare să fi învins călugărul, fapt ce nu umbreşte valoarea literară a piesei. Conceptul regizoral nu se limitează la cuvânt, spectacolul beneficiind de contribuţia corpului de balet al Teatrului “Stela Popescu”, care își descoperă valențe noi, jucându-se la granița dintre coregrafie și joc scenic.
Regizoarea Amalia Ciolan ne mărturisea în timpul repetiţiilor: ”Ce interes poate să aducă în vremurile noastre o parabolă biblică și cum poate ea să se transforme în expresie teatrală? Chiar dacă pornește de la parabola biblică, textul este atât de bine construit, atât de posibil, de omenesc și de actual – un tânăr care pleacă să afle lucrurile într-o altă lume – încât interesul poate veni tocmai din faptul că noi chiar trăim vremuri în care tinerii își caută norocul, viața, profesia într-un alt spațiu decât cel în care s-au născut. În principiu, când lucrurile erau așezate, oamenii își duceau existența pe pământul pe care s-au născut. De ce? Pentru că toate lucrurile pe care le primești și care te construiesc ca ființă le capeți acolo și pentru că acolo te poți dezvolta. Acum, o dată cu vremurile noi, eu am cumva sentimentul că suntem un fel de… Faust. Vrem să aflăm lucrurile dincolo de ceea ce noi deținem. Sunt absolut convinsă că va exista interes în rândul publicului, că va exista pentru mulţi un tip de regăsire în parabola biblică a fiului risipitor”.